Daniel Vighi | E vremea adevărului estetic şi civic!

TAG | Ioan Es. Pop

Pablo Picasso

Pablo Picasso

În perimetrul Mai Nimicului Fundamental nimic nu creşte dinspre copilărie ca formă de ispăşire şi de evadare. În perimetrul Mai Nimicului Fundamental nimeni nu evadează niciunde. (mai mult…)

, Hide

 Magritte

Magritte

Spectacolul lumii-cămin-de-nefamilişti este expresia unui soi de Fortuna labilis purtată ca un prapur ceremonial dintr-un decor într-altul. În dangătul unui clopot care nu se aude şi al unui vânt care nu suflă de nicăieri, Mai Nimicul se naşte în poem din ceremonia privirii care scrutează “strada Olteţului 15”. Locul este şi el în-semnat prin dublă marcare cu cleşti care poată  fierul înroşit al Mai Nimicului : o dată social („aici nu stau decît doar cei ca noi”) şi a doua oară existenţial („aici / viaţa se bea şi moartea se uită”.). Adăugaţi şi iscusinţa poetului de a pune în criză sensuri şi idealuri prin căderi în non-sens şi lipsă de ideal: „şi nu se ştie niciodată cine pe cine, cine cu / cine şi cînd şi la ce.” Suspendarea interacţiunilor sociale prin veşnicia unei condamnări fără speranţe în marginile unui topos ( “strada Olteţului 15”; „căminele de nefamilişti”)   în care „nu se ştie niciodată” când are loc relaţionarea competiţională de tradiţie hobbesiană a lui „cine pe cine”. Nici coagularea comunitară nu se petrece aici, odată  ce „nu se ştie niciodată”: „cine cu / cine”. După cum „nu se ştie niciodată”: „când”. Şi „nu se ştie niciodată”: „la ce”. O dată, o suspendare temporală. A doua oară, teleologică.

Daniel Vighi

Hide

Rene Magritte

Rene Magritte

Lista scriitorilor care se vor analiza la Seminarul de literatura română contemporană, coordonator al seminarului dr. Elena Craşovan

1 Mircea Horia Simionescu, Dicţionarul onomastic şi Bibliografia generală (fragmente)

2. Radu Cosaşu, Supravieţuirile 6

3. Poezie 70: Virgil Mazilescu,  Adrian Popescu.

4. Ştefan Agopian, Manualul întâmplarilor

5. Gheorghe Crăciun, Pupa rusa

6. Poezie 80: Al. Musina, Ion Mureşan

7. Exil: Norman Manea

8. Poezie 90 : Ioan Es. Pop Ieudul fără ieşire, Cristian Popescu, Arta Popescu.

9. Simona Popescu, Exuvii

10. Herta Müller, Este sau nu este Ion

11. Poezie generaţia 2000 (Ştefan Manasia, Vasile Leac, Miruna Vlada )

12. Poezie timişoreană: M. Tolcea, E. Bunaru, Petru Ilieşu

Nota: se vor mai stabili textele autorilor care se vor regasi la secţiunea Biblioteca de literatură. Cea mai mare parte am organizat-o deja. Mai trebuie adaugaţi Herta Müller, Petru Ilieşu, Ştefan Manasia, Vasile Leac, Miruna Vlada.

, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , Hide

Mai Nimicul – drumul unei noi sensibilităţi lirice (I)

coperta  Ioan Es. Pop

coperta Ioan Es. Pop

Ieudul fără ieşire – o carte de poezie eveniment de la începutul anilor 90. În mod sigur cea mai bună, mai vie, dramatică şi amară de la începuturile lumii postcomuniste. Voi scrie în această rubrică despre cărţi pentru studenţii de la litere şi nu numai. Lui Ioan Es. Pop i se alătură prin anii deceniului nouă, prin a doua lui parte, alţi poeţi mai tineri, poate mai focoşi, mai îndrăzneţi, mai elaboraţi textual. Numai că nici unul nu mi se pare mai dramatic şi, de aceea, mai pe gustul meu. O să caut în poemele acestea un ceva anume pe care-l voi denumi Mai Nimicul. Acest Mai Nimic e ceva fundamental care dă sarea şi piperul vieţii şi, prin aceasta, poemelor. Voi căuta, prin urmare, Mai Nimicul în poezia care îşi propune cuprinderea lui în vers. În ultimele trei decenii avem câţiva întemeietori ai noii lirici a Mai Nimicului într-o nouă sensibilitate pe care o regăsesc la Mircea Ivănescu, Virgil Mazilescu, Leonid Dimov, Şerban Foarţă. După cum se poate constata poeţii aceştia la care voi căuta să identific meandrele Mai Nimicului nu-i aşez în regimentele cronologice al generaţiilor literare, ci după un anume stil care reuneşte anvergura textului ca investigaţie estetică şi cu miza Mai Nimicului care vine din lume şi e totul atunci când se întâlneşte cu poemul ca miză textuală. Sintagma Mai Nimic pe care o voi folosi cu valoare conceptuală şi operaţională se referă la gol, la plictiseala, la cenuşiul, la amiaza cenobiţilor din pustie când li se arată Satan. Ioan Es. Pop asemenea lui Seneca descoperă Mai Nimicul: “Sénèque nous a montré l’âme de ses contemporains pleine d’ennui et de dégoût, languissante, privée de développement et d’essor, n’osant se regarder elle-même, mécontente de ce qu’elle a fait, hésitant sur ce qu’elle doit faire. L’homme se plonge de plus en plus dans la solitude sans y trouver le repos qu’il cherche; il appelle en vain les distractions; il se donne du mouvement, il voyage, il fait “succéder une” émotion à une au¬tre émotion, il change un spectacle pour un autre spectacle, il veut se fuir et il se poursuit : il se retrouve sans cesse, il est a lui même un compagnon importun. (Félix Bourquelot, Biblioth. des Chartes, t. III, p. 539 à 560. Recherches sur les opinions et la législation en matière de mort volontaire pendant le moyen âge.) apud A. Brierre de Boismont, L’ennui (taedium vitae) Paris, Imprimerie de L. Martinet, 1850.).
Căzut în singurătate fără să găsească în ea refugiu şi binemeritată odihnă (“L’homme se plonge de plus en plus dans la solitude sans y trouver le repos qu’il cherche“ ) Ioan Es. Pop imaginează Mai Nimicul în felul lumii-cămin-de-nefamilişti :

„nenorocul pluteşte peste căminele de nefamilişti
din strada Olteţului 15.

aici nu stau decît doar cei ca noi. aici
viaţa se bea şi moartea se uită”.

Spectacolul lumii-cămin-de-nefamilişti trece în fel medieval  Fortuna labilis dintr-un spectacol într-altul. De aceea Mai Nimicul se strecoară peste tot, pune în criză rosturi, sensuri, idealuri:

„şi nu se ştie niciodată cine pe cine, cine cu
cine şi cînd şi la ce.”

Mă opresc aici. Voi continua investigaţia în zilele următoare când o să pun în evidenţă Mai Nimicul ca exasperare rodnică.

Daniel Vighi

, , , , , , , , Hide

Cauta!