Cartea Eugeniu de Savoia COMPLET

Eugeniu de Savoya Hide

Un dulap într-o încăpere veche datând din vremea de sfârşit a imperiului: uriaş, lung şi îngust, încastrat între pereţii unui hol cu tavan înalt. Clădirea are poartă de intrare şi coridor cu miros de cenuşă şi urină de pisică. Adăugă  vechiturile din dulap, poliţa de sus şi comoara de acolo adăpostită într-un loc care se potriveşte la fix stereotipiilor narative ale imaginarului romantic. Pe stelajul dulapului din holul de la intrarea în clădirea Bibliotecii Academiei, filiala Timişoara,  câteva cutii din carton care par să fie ale unor pantofi de prin anii 70. Recunosc, pe de altă parte, că e posibil să fi  exagerat spunând comoară mai-sus-pomenitelor cutii de pantofi – am exagerat din entuziasme de rozător de bibliotecă – preafrumosul loc unde e cald şi bine. Aici, la Academie, e iarna frig şi vara cald, la Biblioteca centrală universitară e altfel, totul e pus la punct, avem wireless, bibliografia se face de la sine, căutarea e plăcere pură, cărţile aşteaptă pe raft. Cea mai bună dintre lumile posibile. La Biblioteca Academiei, filiala Timişoara e, cum ziceam, cu totul altfel: poezie a lucrurilor vechi, atmosferă care aduce aminte de Marcel Blecher, profiluri de ceară, lume de panopticum. Scări vechi de urcat la rafturi, stelaje mirosind a praf, a vechime, molii şi margine istorică. Aici am găsit ceea ce câţiva cunoscători ştiau mai demult: printre ei, Adriana Babeţi. Comorii i-am spus după cum îi zic aceştia: Fondul Deleanu – rodul unei munci de câţiva ani întâmplată în deceniul şapte al unei doamne bibliotecare, acum  octogenară, care trăieşte undeva prin Germania cu un fiu violonist care concertează, mi s-a spus, prin lumea largă. Doamna Deleanu a lăcrimat  când a aflat că munca dumneaei este redescoperită după patru decenii. Serialul de faţă, din paginile Observatorului cultural, este o incursiune în istoria cotidiană a Timişoarei secolelor XVIII şi XIX din cutiile de carton pentru pantofi care adăpostesc Fondul Deleanu.

Daniel Vighi

Sursa Observatorul cultural

Eugeniu de Savoya, Fondul Deleanu Hide

Continui să prezint fragmente din volumul Cartea străzii Eugeniu de Savoia care va apărea la sfârşitul lunii ianuarie, cel târziu februarie. Va fi o experienţă interesantă de tip multimedia cu literatură, film, fotografie artistică şi un portal de turism cultural (www.banatkult.net) al unei străzii istorice din centrul Timişoarei. Public acum medalionul prinţului Eugeniu de Savoia pe care a avut bunăvoinţa să ni-l scrie Costin Feneşan, cunoscutul istoric al Banatului habsburgic.

DV

EUGENIU DE SAVOIA (născut la Paris, la 18 octombrie 1663; mort la Viena, la 21 aprilie 1736 şi îngropat în Catedrala Sf. Ştefan), comandant militar şi om de stat austriac. Prin tatăl său, Eugeniu Mauriciu, duce de Savoia-Carignan şi conte de Soissons, descinde din casele de Bourbon şi Conde, iar mama sa, Olimpia Mancini, era nepoata cardinalului Mazarin, om de stat francez. Destinat unei cariere ecleziastice, tânărul Eugeniu primeşte o solidă educaţie clasică, dar după ce, vreme de aproape doi ani, ocupă funcţia de abate, el se îndreaptă spre pasiunea sa: meseria armelor. După ce Ludovic al XlV-lea a refuzat să-i încredinţeze comanda unui escadron de cavalerie, Eugeniu părăseşte Franţa şi se stabileşte la Viena (mai 1683), intrând ca voluntar în armata habsburgică. Ia parte la luptele de apărare a Vienei de trupele otomane (iulie-septembrie 1783), fiind răsplătit de împăratul Leopold I cu gradul de colonel şi proprietatea asupra unui regiment de dragoni (decembrie 1683). Participă, în continuare, la războiul dus pe teritoriul Ungariei împotriva Porţii (1684­1699), fiind avansat în 1685 la gradul de general-maior, calitate în care se ilustrează la asediul Budei (1686) şi are un rol decisiv în obţinerea victoriei de la Mohács/Harsány (12 august 1687). Noile fapte de arme îi sunt răsplătite prin avansarea la gradul de general-locotenent şi decorarea cu Ordinul Lânii de Aur (1687). Alături de principele-elector al Bavariei, este artizanul cuceririi Belgradului (9 septembrie 1688). Transferat pe frontul din Italia şi Franţa împotriva trupelor lui Ludovic al XIV-lea, obţine, în anii 1689-1696, mai multe victorii, care îi aduc promovarea la gradul de feldmareşal (1693). Revenit la comanda trupelor imperiale care luptau împotriva Porţii (1697), obţine victoria importantă de la Zenta (11 septembrie 1697), determinantă pentru încheierea păcii de la Karlowitz (1699). După un scurt răgaz, principele Eugeniu primeşte comanda trupelor imperiale care participau la Războiul de succesiune la tronul Spaniei (1701-1714), obţinând pa frontul din Italia şi pe cel de la Rin mai multe victorii împotriva francezilor, cea mai importantă fiind cea de la Hochstädt (13 august 1704), în care s-a aflat la comandă cu ducele de Marlborough. Între timp (1703), împăratul Leopold I îl numise pe principele Eugeniu preşedinte al Consiliului Aulic de Război (un Minister de Război in nuce), funcţie pe care o va deţine până la moarte, poziţie din care a iniţiat un vast program de reforme al armatei imperiale. Ajuns pe frontul din Ţările de Jos, obţine, tot împreună cu ducele de Marlborough, victorii răsunătoare la Oudenarde (11 iulie 1708) şi Malplaquet (11 septembrie 1709) împotriva francezilor. După încheierea păcii de la Rastatt (1714) cu Franţa, principele Eugeniu este numit guvernator al Ţărilor de Jos austriece, funcţie pe care a deţinut-o până în 1724. În războiul cu Poarta din anii 1716-1718, principele Eugeniu a fost comandantul suprem al trupelor imperiale, artei sale militare datorându-i-se victoria de la Petrovaradin (5 august 1716), cucerirea cetăţii Timişoara (13 octombrie 1716), dar mai cu seamă succesul zdrobitor din lupta de la Belgrad (16 septembrie 1716) şi cucerirea cetăţii otomane de acolo (18 septembrie 1716), acţiune socotită de istoricii militari drept o capodoperă a iscusinţei de comandant de oşti a lui Eugeniu. De remarcat este faptul că, după ocuparea Banatului de către Habsburgi, principele Eugeniu, ca preşedinte al Consiliului Aulic de Război, s-a ocupat îndeaproape de integrarea noii provincii în statul imperial. Astfel el a îndrumat nemijlocit elaborarea celui dintâi document referitor la statutul Banatului în cadrul monarhiei habsburgice (aşa-numitul Einrichtungswerk), opunându-se cu vehemenţă tentativelor de incorporare a Banatului de către Ungaria. La o vârstă înaintată (1734), cu ocazia Războiului de succesiune la tronul Poloniei, principele Eugeniu a fost chemat din nou sub arme şi a preluat comanda trupelor imperiale de pe Rin, dar în urma unor eşecuri pe câmpul de luptă a fost înlocuit şi s-a retras la Viena, în viaţa privată. Ca general, principele Eugeniu a deţinut comanda supremă în 24 de bătălii, dintre care 7 de importanţă deosebită, fiind şi rănit nu mai puţin de 13 ori. Socotit unul dintre cei mai de seamă strategi ai vremii sale, el a exercitat o influenţă notabilă asupra altor mari comandanţi de oşti, ca Frederic cel Mare al Prusiei şi Napoleon Bonaparte. Spirit enciclopedist din lumea barocului clasic, principele Eugeniu a cultivat un schimb intens de idei cu reprezentanţi de frunte ai lumii savante europene: Leibniz, Montesquieu, Rousseau. Gustului său artistic deosebit i se datoresc două palate din capitala imperială, mai cunoscut fiind Palatul Belvedere (construit între 1693 şi 1724 de arhitecţii Johann Lukas von Hildebrand şi Johann Bernhard Fischer von Erlach). De asemenea, pasiunii pentru arte şi ştiinţe a principelui i se datoreşte importanta Bibliotheca Eugeniana, în care Eugeniu a reunit rarităţi bibliofile, cartografic sau imagistice, precum şi manuscrise de o valoare inestimabilă.

COSTIN FENEŞAN

Costin Feneşan, duce de Savoia-Carignan, Eugeniu de Savoya, Eugeniu Mauriciu, Mancini, Mazarin, timisoara Hide

Cuvânt înainte

Strada Eugeniu de Savoya - ilustrată de epocă

Începem seria unor cărţi despre străzile oraşului Timişoara, cetate fortificată de tip Vauban, bastion cu formă de poligon în interiorul căruia străzile sunt sistematizate şi încărcate de istorie.

Documentarea, creaţiile literare şi editarea cărţii de fată s-au făcut în cadrul proiectului: Portal pentru promovarea turismului cultural informatizat : „Istoria străzii Eugeniu de Savoya”, finanţat de Consiliul Local Timişoara, care a avut ca scop păstrarea şi promovarea patrimoniului istoric-cultural al Timişoarei în plan naţional şi internaţional, precum şi menţinerea caracterului multicultural specific al oraşului.

Pentru punerea în valoare a potenţialului turistic al oraşului se impune cu necesitate cunoaşterea stării actuale a străzilor cu imobile de patrimoniu, cu potenţial turistic ridicat, într-o manieră sistemică, modernă şi uşor accesibilă.

Informaţiile structurate, redate pe un portal în formă digitalizată, cu acces la Internet, dezvoltat în proiect pot constitui o bază de date pentru Centrele Naţionale de Promovarea a Turismului, dar pot veni şi în sprijinul turismului cultural individual, tour-operatorilor, agenţiilor de turism.

Pentru o bună implementare a proiectului în cadrul activităţilor de management s-au alcătuit grafice cu rezultatele concrete pe care ne-am angajat să le obţinem şi cu termene calendaristice pentru fiecare atelier de lucru.

Organizarea derulării şi armonizării diverselor activităţi ale proiectului am făcut-o în cadrul unor seminarii de lucru lunare şi săptămânale cu istoricii, scriitorii, trducătorii, specialiştii în artă fotografică şi film, cu redacţia online, reprezentanţii firmei de construcţie a portalului, experţi etc.

La început s-a realizat un studiu de documentare istorică şi literară, la muzee, biblioteci, universităţi, arhive de stat, filialele Academiei, care cuprinde date istorice, fotografii vechi, arhitectura, situaţia proprietăţii imobilelor în trecut şi astăzi etc.

Pe baza studiului şi a băncilor de date s-au creat pagini despre arhitectura, despre valoarea istorică a caselor şi despre alte valori culturale de patrimoniu.

S-au realizat apoi înregistrări audio ale unor istorisiri cu valoare literară şi jurnalistică (legende, poveşti) cu tematică legată de imobilele străzii Eugeniu de Savoya. Creaţiile literare conţin pagini de literatură şi istorii orale despre casele de pe stradă. Atât creaţiile istorice cât şi cele literare au fost traduse în germană, maghiară şi sârbă cu scopul diseminării informaţiilor în limbile minorităţilor naţionale din Timişoara, din Regiunea de Dezvoltare Vest, din Europa. La aceste traduceri au lucrat în principiu traducători cu studii filologice, etnici nativi, pentru a păstra fidelitatea şi plasticitatea valorii literare a textelor.

Fotografiile artistice şi filmul s-au arhivat conform cerinţelor impuse de structura bazelor de date şi de arhitectura portalului. Acestea au constituit obiectul unei expoziţii de fotografie artistică având ca subiect imobilele străzii, organizată în cadrul evenimentului cultural „Sărbătoarea străzii Eugeniu de Savoya”, unde s-a prezentat şi un prototip al portalului pentru o casă – Casa Solderer.

Activitatea de E-journalism cuprinde inventarierea infrastructurii turistice pe baza unor chestionare specifice pentru fiecare imobil şi pentru firmele cu locaţia în casa respectivă, prelucrarea informaţiilor şi selecţionarea acestora din punct de vedere turistic, digitalizarea informaţiilor selectate şi transmiterea spre publicare pe portal în limbile română, maghiară, germană şi sârbă.

Prin activităţile de marketing ale proiectului s-a urmărit:

• să asigurăm promovarea imobilelor de patrimoniu folosind medii diverse: internet, mass-media, fotografii, filme documentare şi materiale publicitare;
• să atragem un număr cât mai mare de turişti interesaţi de patrimoniul cultural al oraşului Timişoara;
• să facilităm includerea imobilelor de patrimoniu în programele cât mai multor tour-operatori;
• să utilizăm cât mai eficient istoricul caselor, poveştile şi legendele lor pentru a creşte atractivitatea acestora ca obiective ale turismului cultural;
• să aducem în atenţia autorităţilor locale problemele turismului cultural şi oportunităţile economice presupuse de o viitoare dezvoltare aacestuia;
• să asigurăm mediatizarea corespunzătoare a proiectului în mass­media locală, naţională şi internaţională. Actualizarea informaţiilor de către redacţia on-line va asigura continuitatea proiectului prin portalul cu adresa www.banatkult.net, care funcţionează cu un bogat conţinut de informaţii turistice-culturale din surse mass-media, necesare vizitatorilor pe internet şi turiştilor individuali sau organizaţi în grupuri.

Echipa de implementare a proiectului a fost coordonată de prof. univ. dr. Daniel Vighi (managerul de proiect), prof. univ. dr. Maria Goian (coordonator Dezvoltare şi Resurse umane), conf. univ. dr. Silvia Vlad (asistent manager), ec. Ioana Nicu (contabilitate).

Echipa de experţi : Ioan Haţegan (istorie), Viorel Marineasa (literatură), Helmut Britz (traduceri), Gelu Şfaiţer şi Camil Mihăescu (arte vizuale).

În anii care urmează dorim să cercetăm în continuare, să completăm portalul www.banatkult.net cu informaţii despre alte străzi, cu istoria şi poveştile lor, cu arhitectura şi valorile culturale care să constituie atracţii turistice importante pentru cetăţenii Timişoarei, ai României, ai Europei şi de pe alte continente.

Prof. univ. dr. Maria Goian Coordonator Dezvoltare

Eugeniu de Savoya, film documentar, literatura, marketing, timisoara, turism cultural Hide

(mai mult…)

Ariergarda, Eugeniu de Savoya, evenimente culturale, sarbatori Timisoara Hide