VAMPIR, personaj clasic şi arhetipal al literaturii şi filmului horror, al cărui mit există de secole, dezvoltîndu-se din superstiţiile existente în cele mai huilte culturi ale lumii. (Babilon, China, Japonia, In­dia, Europa, Haiti). Povestirile bazate pe „viaţa copiilor nopţii” readuc în prim plan probleme fundamentale, cum ar fi misterele de nepătruns ale vieţii de dincolo de mormînt, starea corpului după moarte, pasiunile stranii ale firii omeneşti, eterna confruntare dintre bine şi rău. (mai mult…)

Babilon, China, Europa, Haiti, In­dia, Japonia, vampir Hide

Oscar Kokoschka

Există în media o văicăreală unanimă în ceea ce priveşte criza. Moderatorii şi ştiriştii privesc apocaliptic din dosul televizoarelor, al undelor hertziene, al foilor tipărite şi ne aduc dovezi că nu e de glumă.

Nu e de glumă, dar nici nu e atît de rău. La urma urmelor criza instituie ora regîndirii. A punerii sub semnul întrebării. Criza chiar aşa ceva este atunci cînd nu i se pune căluş ca în dictaturi: prilejul regîndirii. E limpede că s-au acumulat mari probleme ale ordinii mondiale ascunse care au ieşit acum la suprafaţă. În fapt,  odată cu băncile, cu sistemul financiar sau cu economia, intră în criză idei, soluţii sau principii socotite infailibile. Ori dacă e ceva de remarcat în istoria, fie ea a finanţelor, a politicii, a economiei, a culturii, e chiar acest fapt despre care ne atrage atenţia criza: nimic nu e infailibil. Totul este de regîndit şi în chiar acest lucru stă cel mai important lucru pe care umanitatea l-a tot făcut în istorie. Cei care nu găsesc soluţii pier iar faptul acesta este cît se poate de natural şi de neocolit. Aşa au răposat imperii. Aşa a fost cu imperiul roman pe vremea cînd nu s-a priceput să răspundă la criza adusă în lume de creştinism. A răspuns la criza aceea cu vechile metode ale forţei: au tot dat drumul la lei în arenă şi au aprins ruguri. Imperiul multinaţional habsburgic a pierit odată cu primul război pentru că nu s-a priceput să găsească soluţii problemelor naţionale din cuprinsul său. La fel a pierit şi comunismul care a ascuns criza sub preşul cenzurii. Avantajul momentului acestuia istoric e chiar faptul că putem gîndi liber şi de aceea putem avea şansa unei soluţii. Putem, spre exemplu, să vedem dacă ajutoarele de stat vor da roade. Sau poate autoritarismul de comandă al capitalismului lumii chineze. Poate va veni o vreme în care libertatea economică va fi singura importantă. Oricum raiul capitalismului sălbatic îmi pare a fi China care mi se pare mai bine echipată pentru criză. Acolo exploatarea e totală. Nimeni nu zice nimic care să stînjenească autoritatea, fie ea a statului ori a patronului chinez, american, european. Dacă aceea e soluţia crizei eu nu aş vrea să-i supravieţuiesc. Trăiască alţii în acest fel. Din fericire, pînă atunci mai avem ceva timp să găsim soluţii.

Sursa: 24FUNTM                                         Daniel Vighi

capitalism salbatic, China, criza, imperiul habsburgic Hide