TAG | Bacovia
În vara lui 1955, poetul stă la soare în şezlong, vecinii vin cu găleţile la cişmea, trec pe lîngă şezlong şi copiii lor nu se pot stăpîni şi fură fructe din livadă. Pe urmă, un june de cartier le fură cazanul de aramă pentru spălat rufe. (mai mult…)
Doamna Agatha ne explică în jurnal sănătatea poetului care era staţionară în anii cincizeci: poetul zgîria cu unghia în lemnul de la bufetul din bucătărie în timp ce privea în grădină şi se gîndea la ceva vin. Tot atunci s-a apucat să facă o gaură cu arătătorul mîinii drepte în zidul de la geam care gaură, spune Agatha, a rămas şi astăzi şi poate fi vizitată la Casa Memorială. (mai mult…)
31
Panorama deşertăciunilor
0 Comments | Posted by Daniel Vighi in Biblioteca de literatura, Didactica, Publicistică
L-am cunoscut pe Viorel Marineasa în urmă cu mai bine de cincisprezece ani, era pe vremea aceea metodist la Casa Studenţilor din Timişoara, răspundea de cenaclul Pavel Dan şi de revista “Forum studenţesc” pe probleme de cultură. Ne-a legat de atunci încoace o prietenie statornică, fără complicaţii. (mai mult…)
19
Pisicile locului – foileton cu proză scurtă (II)
0 Comments | Posted by Daniel Vighi in creaţie literară
Intri cu Umbră Veche în gang, vă uitaţi la un tomberon de gunoi cu tabla perforată de rugină, scrutaţi cenuşa din recipientul de acolo şi tu tragi pe nări mireasma de gang prin care trec pisicile locului. (mai mult…)
Marginalizat ani de zile şi incapabil să se acomodeze ritualurilor vieţii literare, Gheorghe Pruncuţ a fost un autodidact original. Îl puteai întâlni pe vreo bancă, pe malurile Begheiului, lângă un volum de Bacovia sau Ion Vinea, ori prin grădinile restaurantelor timişorene recitându-şi poeziile pentru o halbă de bere. Din trupa de la cenaclul „Pavel Dan” al Casei Studenţilor doar el a rămas după revoluţie prizonierul acelor ani. Poetul nostru era un romantic intratabil. Versurile sale promovau absurdul unor imagini precum acelea din neuitatul vers „la colţul străzii a trăznit un câine”. (mai mult…)
Excepţionalismul nostru cultural nu i-ar strica puţină modestie. Spre exemplu, când discutăm despre specificul cultural naţional, n-ar fi la fel de util să folosim şi domenii mai puţin nobile precum sociologia sau antropologia culturală şi nu numai filozofia? Este o întrebare, nimic mai mult şi nici nu mă încearcă tentaţia să îndemn să renunţăm la hermeneutica filozofică a fiinţei şi fiinţării naţiunii. (mai mult…)
Eugen Lovinescu consideră că partea cu adevărat importantă a simbolismului este aceea legată de mecanismul de apariţie şi de constituire a modernităţii în cultura naţională. Într-o prezentare dedicată lui Ion Minulescu, criticul se exprimă limpede în acest sens; „suntem încredinţaţi că estetica minulesciană pleacă de la căutarea noutăţii”. (mai mult…)








