Andy Warhol

Cu influenţa aşezării de pe Bega am avut de-a face încă din vremea liceului la Lipova: cutare revistă de modă „Quelle” din „Federală”, cum i se spunea Germaniei, un t-shirt cu Jimi Hendrix venit tot de acolo, un batic galben împodobit cu figurile pletoase ale celor de la The Beatles, apoi primul spray cu nume muzical: i se spunea Fa şi avea un aspect sofisticat şi miresme peste fire. (mai mult…)

Adrian Derlea, Allen Ginsberg, Eugen Bunaru, Jimi Hendrix, Marcel Pop-Corniş, Petru Ilieşu, Serge Fauchereau, Sergio Leone, The Beatles, Walt Whitman Hide

Prin anul 1977, la Oradea, s-a organizat un Colocviu despre literatura tinerilor. Momentul a fost extrem de important  pentru ceea ce avea să fie istoria literară a deceniului opt. Participanţii din Timişoara, studenţi mai ales, nu eram prea mulţi, întrucît optzecismul literar timişorean, constituit deja la vremea respectivă, era populat de o grupare care îşi spunea sieşi monodersilism, ironic desigur, şi era alcătuită din Ion Monoran, Mircea Bârsilă şi Adrian Derlea, la care trebuie adăugat obligatoriu poetul de inspiraţie sixties anglo-americană Petru Ilieşu, un fan Allen Ginsberg şi Frank O’Hara, dacă bine îmi aduc aminte. (mai mult…)

Allen Ginsberg, Frank O’Hara, Helmuth Frauendorfer, Herta Muller, Ioan Groşan, Ion Muresan, Julia Kristeva, Magda Cârneci, Magda Petreu, Mariana Marin, Mircea Cărtărescu, optzecism, Petru Ilieşu, Phoenix, Richard Wagner Hide

Între Glăja “de la cultură” şi Albert Francisc de la catedra de socialism

Allen Ginsberg

In peisajul presei studenţeşti la nivel naţional din anii 80 ai secolului trecut, revista „Forum studenţesc” a Centrului Universitar Timişoara era, ca toate celelalte, subordonată UASCR, adică uniunii politice a studenţilor. Acest fapt trebuie nuanţat cu ceea ce e de nuanţat şi să zicem că era o subordonare, ca peste tot, mai colorată, mai obrăznicuţă, mai cu chefuri de tineri viitori nomenclaturişti, mai cu muzică, mai cu jazz pe la Sibiu, mai cu niscaiva reportaje puţintel acide.

Trebuie să respectăm tradiţiile şi anvergurile, să înţelegem dimensiunile şi accentele. La Timişoara nu era presa studenţească precum aceea din Iaşi şi Cluj. Era mai controlată, mai pe linie. Bucureştiul era şi el mai controlat întrucât se afla mai aproape de sursele şi resursele puterii, aşa că „Viaţa studenţească” dădea tonul (doar) la disconforturi pe zona căminelor, a reportajelor cu tematică olecuţă freş. Studenţimea era, orişicâtuşi, mai vioaie faţă de restul populaţiei, era un segment social-politic tânăr şi cultivat, şi partidul se comporta în consecinţă. La fel proceda acelaşi partid cu scriitorii şi uniunea lor, cu artiştii plastici şi instituţia similară. Puteai scrie, respectiv vorbi, în locuri organizate, pe la congrese, şedinţe, mai puteai publica anumite daraveri curajoase, puteai avea expoziţii şi tablouri „pe simeze”, cum se spune, cu abstracţiuni, cu fovisme, cuburi, amurguri sau dealuri, prapori sau altceva reuşit estetic, şi chiar erau aşa, numai că nu se prea acceptau ditamai cruci, sau regi nebuni, aşa cum a fost să fie seria aceea dramatică a lui Corneliu Baba.

(mai mult…)

Albert Francisc, Allen Ginsberg, evocari Hide