Thomas Mann

Explicaţie pentru fragmentul care urmează: rânduri scrise de tânărul care am fost acum un sfert de veac în plin comunism, sătul de raţionalismul ceauşist, lehamisit de plictiseala ideologiei oficiale, atârnat de evadarea ficţională în capodopera Muntele magic, romanul minune a lui Thomas Mann.  Căutam certitudini cu fervoarea vârstei, pipăiam cu gândul divinitatea, căutam să identific certitudini în nepătrunsul existenţei omeneşti. Aveam timp berechet să citesc şi să gândesc pe marginea a ceea ce citeam, astăzi nu o mai pot face la fel, am pierdut bucuria cititului aceluia – citesc profesional! – mi-au rămas doar amintiri îndepărtate şi câteva însemnări care nu spun mare lucru din ceea ce am trăit atunci, în vârsta de aur a lecturii. (mai mult…)

Hans Castorp, Muntele magic, Thomas Mann Hide

Dincolo, peste Mureş, e Banatul, cu nemţii şi măcelăriile, cojocarii, breslele. Ca să ajungi acolo trebuia să treci podul, să plăteşti ce se cuvine şi să apuci drumul spre piaţă, printre micii negustori, în fojgăiala dughenelor, a bazarului rămas din vremea ocupaţiei otomane care a durat un veac şi jumătate, până când prinţul Eugeniu de Savoia intră pe poarta Forforoza în cetatea Timişorii în al doilea deceniu al veacului al XVIII-lea. (mai mult…)

Iona Slavici, prinţul Eugeniu de Savoia Hide

Eroii civilizatori nu lipsesc nici din capitala Moldovei: “Cîteva persoane înzestrate cu farmecele figurii şi ale spiritului, care au călătorit prin capitalele mari, au vrut să introducă şi în Iaşi bon-ton-ul şi manierele elegante, au vrut să formeze saloane alese” deşi aşa ceva este greu de realizat “într-o societate meschină şi plină de vorbării, ca a noastră”. Un exemplu este salonul doamnei Elena Sturza, “renumit”, “vrednic de a fi cunoscut şi cercetat de ieşeni”. Acesta este “campionul bon-ton-ului şi al eleganţei europene”. În odăile doamnei Elena “eşti primit cu toată amabilitatea şi gingăşiile cerute pentru a face onorurile unei case nobile”. Cu toate acestea, locul cu pricina “a fost şi este zilnic ţinta săgeţilor neputincioase ale unei invidii tare prostuţe”. Dumnealor sînt “duşmănoşii”, “potrivnicii”, “calomniatorii interesaţi”, dorinţa lor este “să dărîme salonul acela prin sarcasm”. (Russo, Iaşii…, 192-193) (mai mult…)

Alecu Russo, Nicolar Filimon Hide

În privinţa danţului el pretinde, chiar înainte de a începe, ca boierii cei tineri să-şi lepede “giubelele şi papucii”, aşa încît “rămîneau numai în meşi şi alergau de luat fetele şi cucoanele la joc, la poloneză, la parolă, la vals şi la «ecossaise»”.Adevărul este că “nu îndrăznea fiecine să se adreseze la rudele de aproape ale lui vodă; fiecare avea pe jucătorul ei favorit.” (mai mult…)

Nicolae Filimon Hide

Marc Chagall

Ceremonialul public este asemenea unui katharsis public; preponderent mas­culin şi militar, acesta ascunde în adâncurile sale psihanalizabile bucuria subordonării, a pierderii sinelui în beţia pasului de defilare. El este mai aproape de biologicul animal, în timp ce starea culturală, ca propensiune spre individualizare, se constituie prin tabu­uri ale instinctualităţii originare a omului. De aici senzaţia de bucurie eliberatoare a subiecţilor ceremonialului public, a katharsisului generat de beţia pe care Gustave Le Bon a identificat-o primul în psihologia maselor. (mai mult…)

Gustave Le Bon, I. L. Caragiale, Katharsis Hide

e. e. cummings

În urmă cu două, trei numere din Observator cultural un eseu incitant al Monicăi Spiridon despre ra­porturile literaturii tradiţionale, ale prozei, în special, cu teoria literară, cu eseul şi cu, în general, emergenţa reflexiei culturale în spaţiul creaţiei mi-a stârnit câteva reflecţii legate de nişte întrebări pe marginea mesei de scris, cum se spune. (mai mult…)

Alexandru Ivasiuc, Bouvard, Don Quijote, Livius Ciocârlie, Marin Preda, Monica Spiridon, Nicolae Breban, Pecuchet, Radu Petrescu Hide

Rene Magritte

Dacă ne privim adânc şi stăruitor în ochi, vom putea spune, laolaltă cu semenii noştri într-ale artelor, că în Vechiul Regim rezistenţa prin cultură a sfârşit prin a deveni un fel de război sleit printr-un armistiţiu de blândă şi soioasă reciprocitate. Neimplicarea politică cerută azi cu stăruinţă de către mediile grupate în preajma primului academician al ţării era, în vremea aceea, semn al unei false biruinţe. (mai mult…)

Augustin Buzura, Florin Mugur, Nicolae Breban Hide

Valeri Briusov

Valeri Briusov este autorul simbolist rus  al spectacolului Îngerul de foc de la Teatrul Naţional din Timişoara. Valeri  stă alături de Konstantin Balmont, de Zinaida Gippius dar, mai ales, alături de neuitatul Aleksandr Blok ale cărui prime poezii le-am citit prin urbea mea natală, pe malul Mureşului, în superbe amieze de toamne însorite, la început de septembrie. (mai mult…)

A E Baconski, Aleksandr Blok, D. Kuzmin Karavaiev., Konstantin Balmont, Maria Skobţova, Valeri Briusov, Vasili Şukşin, Zinaida Gippius Hide

L-am cunoscut pe Viorel Marineasa în urmă cu mai bine de cincisprezece ani, era pe vremea aceea metodist la Casa Studenţilor din Timişoara, răspundea de cenaclul Pavel Dan şi de revista “Forum studenţesc” pe probleme de cultură. Ne-a legat de atunci încoace o prietenie statornică, fără complicaţii. (mai mult…)

Bacovia, Eminescu, Mircea Ivanescu, Viorel Marineasa, Virgil Mazilescu Hide

Simt de multe ori nevoia  să evoc minunăţiile muzicii. Aceea vagă care te însoţeşte peste tot ca un ecou al vieţii pe care ai trăit-o. Muzică şi memorie. Purificarea căreia grecii antici îi spuneau catharsis, dar şi sophrosyné care înseamnă armonie. Acestei stări de sophrosyné îi răspunde mousiké, asa se numea minunăţia creată de om ca să răspundă aceleia a cosmosului dinlăuntru şi dinafară. (mai mult…)

Bob Brozman, Charlie Haden, Egberto Gismonti, Hawaiian melodies, Jan Garbarek, mousiké, sophrosyné Hide