Despre
Site-ul de faţă nu se referă mai ales şi neapărat la cel care îi poartă numele. Menirea lui este aceea de a atrage atenţia că există nevoi sociale nereformate. Că în cultură avem inerţii şi ne zbatem încă între etic şi estetic, între modern şi postmodern cu toate că lucrurile acestea au fost tranşate.
*
Eticul şi esteticul, comercialul şi performanţa artistică, civicul şi absenţa lui intră aici în dialog polemic. Cred că esteticul nu are valoare fără civic, că este imoral să taci atunci când societatea este năpădită de nonvalori, de mediocrităţi harnice, de foşti aghiotanţi ai vechii dictaturi care se dau fete mari. Intelectualul are răspunderi în plus faţă de toate astea, cu atât mai mult omul de cultură. Formatorul de opinie. Dacă nu face asta este un ins care nu-şi merită titlurile pe care şi le asumă pompos. Nu-l lasă toţi amărâţii aceia neştiuţi care au pierit în 1989. Ăsta este adevărul! Restul sunt vorbe mai mari, mai mici, tirade retorice mai reuşite sau mai şchioape. în cultură , dar mai ales în mediile ei academice, rămîne în continuare de adus în spaţiul public, spaţiul privat al contestării, adică al criticii doar pe la colţuri prin bârfe, zvonuri şi răspândaci.
*
A trecut pe lîngă noi o revoluţie istorică şi parcă n-a trecut. Azi avem discursuri euroconforme şi lignificate în retorici cu şi despre democraţie. De ce spun asta? Simplu şi la îndemînă! Pentru că ne temem în continuare. Pentru că nu ne contrazicem şefii. Pentru că suntem vorbitori pe la colţuri. Pentru că nu suntem scriitori, profesori, savanţi sau ce-om mai fi, aşa împovăraţi de curricule, de proiecte denumite granturi. Nu suntem doar atât, dacă chiar vrem să avem altă ţară. Practicăm demagogia prin mănunchiul de idei, chipurile înalte, pe care le predicăm prin cursuri şi pe care le subminăm prin lipsa unei atitudini care să pună în acord vorba cu fapta. Ce este, la urma urmelor, un dascăl, un scriitor, un om de ştiinţă sau un cărturar, cum le place retorilor comemorativi să zică. Un ins care ştie multe? Şi ce dacă ştie multe, să fie sănătos, la ce-i foloseşte asta dacă prin ceea ce ştie nu modifică lumea în care trăieşte?
*
Ce înseamnă să afli despre o teorie, o idee, o normă morală dacă nu le cauţi corespondentul în real? Ce înseamnă supunerea, spaima de inspectori a profesorilor din gimnazii şi licee, spaima de a critica conducerea universităţii atunci cînd ai impresia că nu te reprezintă deşi i-ai dat un mandat prin vot? Ce înseamnă toate ideile nobile despre democraţie, drepturile omului, libertate prin filosofie, imagologie, studii istorice, structuralisme şi semiotici cînd se văd confruntate cu viaţa? La ce folos ideile dacă eruditul tace?
