Daniel Vighi | E vremea adevărului estetic şi civic!

Feb/10

6

D. Trost – un poem

Jules Perahim

Jules Perahim

Materia inflamabilă înghite cu plăcere o floretă şi o mască

O mască şi o floretă sunt aşezate pe o etajeră

de sticlă lângă un talisman contra catifelei

care semănă cu o piele foarte bătrână. Un tăietor

de cozi urmăreşte o fetiţă carbonizată ca să

nu se cunoască urma ochiului scos (o pasăre de

noapte în care florile nu sunt văzute).

Femeia îmbrăcată în catifea violet înghite o

mulţime de animale cu coaje mai sălbatice de­-

cât primele animale.

Respiră şi suflă cu putere o flacără rece peste

figurile cilindrice care cădeau în sexul deschis,

de unde ieşeau trei flăcări.

Saliva trecea pe sub uşi dintr-o odaie în alta

şi de acolo începeau toate materiile inflamabile,

toate excesele şi perversiunile interzise.

Fata de 18 ani care visează că ia foc casa este

de fapt un asasinat pregătit multă vreme, ca şi mij-

­loace lui.

Numai masca de os dinăuntrul obrazului reuşeşte

să divulge dar în acelaşi timp se opreşte din

mers şi roagă un trecător îmbrăcat in negru să-i

ofere o mască.

Diamantul conduce mâinile, 1940 [arhiva Marin Mincu] (în colaborare cu Virgil Teodorescu şi Paul Păun).

Share and Enjoy:
  • Print
  • Digg
  • del.icio.us
  • Facebook
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • Technorati
  • Twitter
  • Yahoo! Buzz

RSS Feed

Niciun comentariu până acum.

Leave a comment!

<< Din arhiva seminarului de literatură şi film

Bucătărie comună, internet şi camera copiilor >>

Cauta!