Vorbele au ţinut în România loc de fapte. Am vorbit în loc să înfăptuim cu toate că, doar în Biblie, cînd Domnul a spus din zicerea sfîntă s-a născut lumea. Deşi atei înfocaţi, şi la comunişti era  oarecum la fel: cuvîntul, chiar dacă nu crea lumea, reuşea să o înlocuiască. Bunăoară,  dacă guralivii fostului regim strigau norodului că tovarăşa Elena Ceauşescu era savant de renume mondial, toţi ceilalţi gură-cască ai spectacolului aceluia de vorbe îşi spuneau buimaci că aşa o fi.  Numai că astăzi, în plină democraţie postmodernă, postcomunistă şi postceauşistă, ar trebui, totuşi, să vină şi la noi vremea să ne dezmeticim şi să pricepem că vorba nu ţine loc de faptă. De aceea ar trebui să spunem des şi pe toate canalele că, dacă noua guvernare crede că ar putea să se menţină în vechea iluzie populară a demagogiei ca performanţă a reformei, va greşi  fatal şi  de neiertat. Înfăptuirile – cu care guvernarea ar trebui să înlocuiască în 2010 vorbele – sînt trei mari şi late: înfăptuirile din educaţie, înfăptuirile de prin administraţie şi combaterea înfăptuirilor celor multe de prin hoţia naţională. Dosarul faptelor reformatoare din educaţie îmi par a fi mai simple şi se pot rezuma prin parafrazarea proverbului autohton: să nu fi cu unii ciumă, cu alţii mumă. Adică să aplici în mod egal şi pe baza de competenţă schimbarea. Şi mai ales reformarea învăţământului de pe la sate care este o nenorocire, cu profesori fără pregătire, cu ore neţinute, cu alcoolici care-şi spun abuziv pedagogi!

Pe de altă parte, cine este interesat să vadă cum stăm la capitolul corupţie, n-are decît să citească studiul Moştenitorii securităţii, apărut la editura Humanitas sub semnătura lui Marius Oprea. Această carte ar trebui să fie un ghid de conversaţie al procurorilor cu anchetaţii. În această adevărată monografie a corupţiei postrevoluţionare româneşti sînt prezentate cu dovezi sute de securişti care au devalizat sistematic economia ţării, au devastat ca un tsunami financiar, au mituit, au traficat influenţe, au construit reţele mafiote performante începînd cu dosarul Jimbolia din vremea guvernării Văcăroiu, apoi dosarul falimentării prin ţepuirea cotidiană a Bancorex, adăugaţi la aceste dosare altele la fel de voluminoase: dosarul Gelsor analizat în amănunţime cu toate frăţiile securiste prezentate în desfăşurări judeţene sub binecuvîntarea ascunsă a SRI. Marius Oprea ştie ca nimeni altul cum stăm cu averile preşedintelui (fost) umanist Dan Voiculescu şi cu afacerile de comerţ exterior ale Securităţii. Ştie exact cine a fost Triţă Făniţă, aduce în lumina tiparului afacerile reţelelor arabe şi vechile cîrdăşii ale Securităţii cu alde Kader, Nassar sau Iskandarani. De aici potecile îmbodobite cu valută duc spre vistieriile unor organizaţii teroriste de felul Al Fatah sau Abu Nidal.

Cine mai are dubii, citească această carte ca să înţeleagă în ce lume am trăit: lumea lui Iskandarani şi Hrebenciuc, a lui Cătălin Voicu şi Sorin Ovidiu Vântu. Ca să priceapă tot natul ce se află în această carte, reproduc cîteva cuvinte dintr-un scurt paragraf şi le fac cadou procurorilot: “reţeaua arabă a traficului de ţigări de contrabandă a fost susţinută de SRI şi de generalul Marcu”. În 1993 “libanezul Elias Nassar cumpără arme din România. Este arestat şi eliberat contra sumei de 3 milioane de dolari în vistieria SRI”. Un alt mare traficant – Victor Michelle Issa este arestat şi, după ce este eliberat, părăseşte ţara “nu înainte de a-i trimite preşedintelui Iliescu o felicitare de ziua lui”.

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, toate aceste informaţii se găsesc pe o jumătate de pagină. Socotiţi, rogu-vă, că acest Codex al hoţiei din România are taman 265 de pagini şi vă puteţi face o imagine despre ceea ce se află între coperţile lui.

Daniel Vighi

Abu Nidal, Al Fatah, Dan Voiculescu, Elena Ceaşescu, Iskandarani, kader, Marius Oprea, Moştenitorii Securităţii, Nassar, Sorin Ovidiu Vântu, Victor Michelle Issa