Stimati concetățeni, regionalizarea nu este ideea politicienilor! Ideea aceasta este scrisă în Proclamația de la Timișoara din martie 1990. De asemenea, în 2001, revista Provincia din Cluj și grupul de scriitori și istorici din preajma ei (Alexandru Cistelecan, Smaranda Enache, Ovidiu Pecican, Daniel Vighi, Vasile Docea, Viorel Marineasa, Gusztav Molnar, Hugo Agoston, Traian Ștef) au redactat un Memorandum privind regionalizarea în care au subliniat importanța identității cultural istorice a marilor provincii din țara noastră. Primul ministru de atunci Adrian Năstase ne-a calificat ca fiind ”intelectualii rătăciți ai națiunii” și a cerut arestarea noastră. Așadar ideea nu le aparține, prin urmare vă așteptăm la o mare dezbatere a societății civile în 28 mai 2013 la Salonul Vega de la Bastion, orele 15. Vor participa peste 25 de scriitori, istorici, antropologi, jurnaliști din Timișoara, Arad, Reșița, Lugoj, Petroșani, Deva. Vă așteptăm la acest moment de istorică AFIRMARE A SOCIETĂȚII CIVILE.

SOCIETATEA TIMIȘOARA                                   ASOCIAȚIA CULTURALĂ ARIERGARDA

Marți, 28 mai, orele 15 la Salonul Vega (Bastion)

DEZBATERE PUBLICĂ

Regionalizarea în vestul României.

Dimensiunea istorică și culturală

Teme ale dezbaterii

1. Realități politico-istorice. Probleme controversate
2. Perspective patrimonial-culturale și ale turismului cultural. Obstacole și căi de rezolvare.
3. Propunerea denumirii Regiunea Banat-Mureș. Opinii pro și contra.
4. Adoptarea Scrisorii publice pentru salvarea stațiunilor Herculane, Buziaș, Lipova.
5. Adoptarea documentului Orșova înapoi acasă!

Participa scriitori și istorici din principalele centre culturale ale regiunii:

Ada D. Cruceanu ( scriitoare, Reșița), Adriana Babeți (scriitor, Timișoara), Alin Gavreliuc (sociolog, Timișoara), Bata Marianov (sculptor, scriitor, Gărâna), Bodo Barna (politolog, istoric, Timișoara),Brândușa Armanca (publicist, profesor universitar), Carmen Albert (istoric, Reșița), Cristian Ghinea (scriitor, Lugoj), Dan Liuț (jurnalist, Reșița), Dușan Baiszki (scriitor, Timișoara), Florian Mihalcea (jurnalist, scriitor, Timișoara), George Balica (jurnalist, Arad), Lucian Ionică (scriitor, cineast, Timișoara), Luminița Wallner-Bărbulescu (istoric, Lugoj), Mimo Obradov (publicist, Timișoara), M-Kiss Andras (expert patrimoniu, Timișoara),  Marius Pentelescu (jurnalist, Timișoara), Marcel Tolcea, (scriitor, Timișoara) Octavian Doclin (scriitor, Reșița), Otilia Hedeșan (antropolog, Timișoara), Petru Ilieșu (scriitor, Timișoara), Remus Crețan (geograf, Timișoara), Simion Dănilă (scriitor, traducător, Lugoj), Smaranda Vultur (antropolog, Timișoara), Valeriu Butulescu (scriitor, Petroșani), Vasile Dan (scriitor, Arad), Vasile Docea (istoric, Timișoara), Viorel Marineasa (scriitor, Timișoara).

Daniel Vighi – moderatorul dezbaterii.

Intentionez sa propun la vot un text in Consiliul Director al Societatii Timisoara pentru schimbarea activitatii civice si de actiune politica. Il fac public, sper ca membrii ai partidelor din Societate sa nu aiba nimic impotriva. Iata textul

Comitetul Director al Societății Timșoara ia în discuție o nouă strategie de susținere a idealurilor Proclamației și a democrației românești. Urmare a deciziei de acum 23 de ani de a susține direct partidele care aderă la punctele din documentul revoluției timișorene Societatea Timișoara a fost etichetată, când cripto-țărănistă, când cripto-liberală sau pedelisto-băsistă. După două decenii a sosit vremea să ne poziționăm strict în civismul militant și să susținem în acest fel, și din această perspectivă, idealurile Proclamației. Prin urmare vom limita orice raporturi directe sau indirecte cu vreun partid politic sau cu lideri ai acestora în sens propagandistic, electoral și de implicare partizană. Cerem partidelor politice de centru dreapta să nu mai folosească în campanii electorale și pe materialele de propagandă Proclamația fără acordul direct al Societății. Proclamația de la Timișoara aparține de acum înainte istoriei, societății civile și mass mediei.

Asociaţia Reţeaua Naţională a Muzeelor din România

Bd. Dacia nr. 12, 010402, sector 1, Bucureşti; Web: www.muzee.org

Reţeaua Naţională a Muzeelor din România (RNMR) se solidarizează cu domnul Marcel Tolcea, managerul Muzeului de Artă din Timişoara, şi este dezamăgită de modul absolut neprofesionist de evaluare a acestuia de către comisia stabilită de Consiliul Judeţean Timiş, ordonatorul de credite al muzeului.

Reţeaua Muzeelor priveşte de asemenea cu îngrijorare ceea ce pare a deveni un fenomen naţional de decapitare a multor manageri de muzee, cu referire la aceia care au reuşit lucruri bune pentru instituţiile pe care le-au condus, într-un context managerial destul de precar şi de ineficient. Mediul politic şi legislativ se dovedeşte a fi principala piedică pentru transformarea muzeelor în parteneri valizi în relaţia lor cu publicul şi în dezvoltarea capacităţii organizaţionale.

Reţeaua Muzeelor va medita asupra acestei crize a relaţiei ordonator de credite – manager de muzeu şi va încerca să identifice o serie de soluţii de securizare a acestuia din urmă, prea vulnerabil şi prea demotivat pentru a conduce un muzeu aşa cum noile tendinţe le solicită.

Reţeaua Muzeelor face apel la managerii de muzee să devină fermi şi curajosi în faţa abuzurilor ordonatorilor de credite, acolo unde acestea există, să nu se gândească decât la binele organizaţiei pe care o conduc şi să nu mai accepte umilinţe şi activităţi impuse, fără valoare, care vor arunca în anonimat nu numai muzeul, dar şi personalitatea managerului. RNMR le va fi mereu alături şi îi va susţine.

Această campanie de înlocuire abuzivă a unor directori aflaţi peste media valorică se încadrează într-un context mai larg de criză profundă a comunităţii muzeale, afectată de atacurile nefondate venite din partea unor asociaţii care nu înţeleg scopul şi  etica muzeelor (vezi cazul expoziţiei “The Human Body” de la Muzeul Antipa şi cazul atacurilor homofobe ce au vizat Muzeul Naţional al Ţăranului Român), alimentate şi de incompetenţa profesională şi de proasta inspiraţie a Ministrului Educaţiei de a interzice vizitarea unui muzeu în România, de retrocedările care, deşi  unele justificate, nu generează soluţii alternative din partea ordonatorilor de credite, aspect ce contribuie la întreţinerea unei stări de incertitudine şi de haos. Toate acestea aduc un deficit de imagine aproape insurmontabil comunităţii muzeale afectate de lipsa publicului şi de probleme de exprimare din motive atât interne cât şi externe. La toate se vor adăuga aprobarea şi aplicarea modificărilor aduse OUG 189/2008 privind managementul instituţiilor publice de cultură, care vor transforma managerii culturali în marionete fără strategie personală şi fără autoritate, la ordinele instituţiilor tutelare.

Reţeaua Naţională a Muzeelor din România va trimite luni un protest CJ Timiş, însoţit de rugămintea de a pune la dispoziţia Reţelei rapoartele de activitate ale managerilor timişoreni evaluaţi în această sesiune şi rapoartele de evaluare ale comisiilor, pentru a putea face o evaluare a gradului de rea intenţie care a existat în evaluarea domnului Marcel Tolcea, dacă se va putea vorbi, fireşte, de aşa ceva. Documentele vor fi solicitate în conformitate cu Legea Transparentei Informaţiilor (52/2003). De asemenea, în cazul în care vom găsi elemente de rea credinţă şi de incompetenţă profesională în rândul evaluatorilor, RNMR va încuraja şi va oferi asistenţă domnului Tolcea pentru chemarea în instanţă a acestor evaluatori care nu se pot juca cu destinele profesionale şi umane ale unor manageri de muzee ce îşi pot compromite imaginea şi cariera definitiv. Considerăm că această abordare ar putea reprezenta o soluţie de a contracara acţiunile iresponsabile venite din partea unor evaluatori care devin executanţi ai intereselor nocive ale unor autorităţi ale statului care îşi imaginează că pot face orice fără a suporta consecinţele legii.

Secretariatul RNMR

Secretariat_rnmr@yahoo.com

Tel/fax. 021.212.96.53

Cer, în numele bunului simț și al respectului pentru valorile culturale românești, Primarului Nicolae Robu și Consiliului Municipal al orașului Timișoara ca, pe lângă Diploma de Excelență acordată pianistului Dan Grigore, să-și ceară scuze public în numele USL și al Antenei 3 –  ca principal mijloc propagandistic al acesteia – pentru batjocorirea marelui nostru pianist.

Daniel Vighi,

scriitor, vicepreședinte al Societății Timișoara

A fost să fie la Jazzclub de la locanda vegetariană Biofresh prima întâlnire muzicală, cu Bega Blues Band, cu sonuri și songuri, cu solouri de trompetă, cu avânturi ale teamului stârnit de aplauzele comesenilor, adăugați bucuria protagoniștilor de a mânui sculele muzicale între denumirile cu apucături metaforice ale sucurilor bio ale locului printre care, desigur, și acela cu numele Vitalitate maximă care a ritmat poematic cu amfitrionii muzicali ai serii. O Vitalitate maximă, domnilor și domnițelor, în stereofonie cu momente muzicale avântate, ca într-un război cu bacteriile subcultural-muzicale ale urbei, asemenea unor E-uri din cutare (alte!) creații ale industriei alimentare potopite sub culori chimice, din te miri ce producție a sucurilor fraților Micula din Oradea, de-i zice ”Adria – flori de soc”. Pe ”Adria” asta a lui Micula, când o înghiți, pe loc îți vin în minte (și pe papile) manelele lui Stana Izbașa.

A fost să fie altfel la jazzclub din seara Bio fresh, cu domnul prof Johnny Bota care știe mai toate cotloanele din istoria bluesului și a jazzului, până la poetul din Totina,  golanul existențial pianist Toni Kuhn, care și-a asumat libertatea de a trăi cum are el chef, prin locuri de  prin pusta rurală banatică, la umbră de băgrini și murmur de gâște, în reveria unor risipiri prin ținuturi tibetane, în avlia casei, ținuturi la care visam la rându-mi, pe malul Mureșului, la pescuit, nu departe de Insula de vară a bătrânului pescar Șoani-bacsi care avea o luntriță și scule cu care pândea la vreme de seară bătrânii somni din apele de sub sălciile centenare, dintr-un cot al râului căruia i se spune, cu o muzică aspră, Alimanul Popilor.

Așadar muzică inspirată, sucuri vitaliste, aplauze, plăcerea de a fi în comunitate culturală de soi bun cu amici cărora le pasă cum e cu muzica de calitate și cu atâtea altele pe care le uităm în orașul îngropat în fum motorizat, departe de lumea lui Toni și a lui Soani-bacsi!

Au peregrinat, dragilor, pentru domniile voastre, în seara de 3 aprilie 2013, cu vitalități maxime, expediționarii:

Maria Chiorean – voce

Ștefan Olariu – trompetă

Dan Alex Mitrofan – ghitară

Toni Kuhn – claviaturi

Johnny Bota – bas

Lică Dolga – baterie

vezi www.jazzclubbiofresh.ro

Fusion blues&jazz

În calitatea domniei sale de jurnalistă ”fină și subtilă” doamna Lucrezzia Karnabatt scoate în vremuri interbelice un roman propriu la o editură proprie. Despre roman scrie necunoscutul domn Const. Stănescu un articol critic în volumul domniei sale intitulat direct și fără menajamente Nouă recenzii, 1926-1929, (la Editura Adevărul, 1930).   Ce se întâmplă în opul epic inspirat intitulat de doamna Lucrezzia, Dyonisia ne spune cronicarul cărții, domnul Stănescu: ”In acest roman de 110 pagini, autoarea ne prezintă povestea tristă a unei femei frumoase, născută pentru voluptate, pentru eterna satisfacere brutală a cărnii, dar pe care o împrejurare stupidă o condamnă unei renun­ţări definitive la toate plăcerile vieţii.”  Și ce i se întâmplă acestei frumuseți ”născută pentru voluptate”, ne întrebăm stârniți degrabă din amorțeală la auzul cuvântului ”voluptate”, atrăgător pentru lumea de azi, respectiv pentru generațiile care ne urmează, vorba părintelui Boșcodeală din parohia Dintre plopi, căruia i se mai spune de apropiați popa Hegel din cauza predicile de la înmormântări care sunt foarte lungi și foarte neologistice și filozofice. Popa Hegel ne spune verde-n față la parastasul de un an la răposatul unchiu-meu că lumea se scufundă în plăceri foarte mari, este ”de nedescris”, ne zice părintele și toți simțim deodată cum ne învăluie cu pioșenie valuri de voluptate. Desigur că voluptate nu se poate fără jazz, care era la modă în anii 1920-1930, era un fel de dezmăț suprem, așa cum descrie la obiect și doamna Lucrezzia Karnabat în roman: ”Seara asistă la o revistă, unde se exhibau femei goale. In timpul antractului, la jazzband, făcu cunoştinţa unui in­dian. In tovărăşia acestuia, ea vizitează localurile de pe­trecere nocturnă, ia parte la toate ororile, se lasă a fi con­dusă într-o casă particulară şi îmbătată cu cocaină.” Ce vreți mai mult, spunem laolaltă cu popa Hegel la parastasul de un an: jazz și cocaină. Inventariind specificul poeziei lui Ion Vinea, Șerban Cioculescu scrie despre ”Automobilul (…)oprit în faţa unui local de noapte, cu un boy negru pe afiş, in­dicând jazz-bandul care întâmpină pe vizitatori. Figura negrului, simbolizând un moment al sensibilităţii biciuite de muzica sălbatică, ia înfăţişări groteşti şi fantastice.” (Cioculescu, 1942, p. 20) Același, alătură jazzul unui, pe atunci, june poet: ”Ilarie Voronca, tânărul patron al poeziei moderne, sincronizate cu jazz-ul, cu reclama luminoasă, cu maşinismul şi buildingurile, ha­lucinat de imagini delirante, al căror film de mii de metri nu îi seacă atelierul.” (Cioculescu, 1942, p. 241).

Marti, 12 februarie 2013, orele 18.00, la salonul Vega (complex Bastion)

O dublă lansare de carte, albumul de artă Aleea din parc, Editura Brumar si Andreea Lazea (antropolog) cu o carte despre patrimoniu si patrimonializare -Pentru o antropologie a patrimoniului și patrimonializarii. Perspective asupra Monumentelor istorice în România,  Editura Lumen, Iași.  Vor vorbi Adriana Babeți, Smaranda Vultur si Viorel Marineasa.

Vor fi dezbateri despre problema patrimoniului orașului nostru. După prezentarea celor două cărți și discuții, vom viziona două filmulețe, cel realizat de Noemi Dumitrescu la Aleea din parc si cel de la Ziua Apei (Samovarul literar/Evenimentul Aquatim de pe Calea Urseni, la OZN !) ).

Încheiem seara cu o poveste și un pahar de vin.

Vă așteptam, cu drag,  cu mic și mare, sa ne vedem marți, de la orele 18.00, la salonul Vega

ARIERGARDA

La Teatrul German din Timișoara am avut parte de o stagiune de toamnă în forță, cu spectacole moderne, provocatoare, nonconformiste, zălude, ca să vorbesc anglo-american.   O să le iau pe rând când voi avea timp de reflecție pe marginea dumnealor, unele aș vrea să le revăd, altele așteaptă la rând să le bag în seamă. Dintre cele trei instituții teatrale ale urbei, cei de la ”germani”, cum li se spune printre fani, iubitori de spectacole și susținători de toate categoriile și vârstele, așadar ”cei de la germani” sunt de departe liderul de toamnă al clasamentului local, urmează îndeaproape ”cei de la unguri”. Promit să dau seamă și despre ei. La Național e cam bălteală, aș vrea ceva să mă scoată din casă. Mi-a plăcut și voi scrie despre spectacolul din podul teatrului al lui Sabin Popescu, o piesă de Durrenmat cu nerv, cu o poezie a unei anume vetusteți provinciale care îi iese bine regizorului asaltat de năvala tinerilor. Optzecistul nostru se ține bine. Voi reveni. O să spun acum trei vorbulițe despre halucinantul, nervosul, nebunul, descreiaratul, exasperantul spectacol de-i zice DERDIEDANS.  Autorul acestei supreme nebunii este Florin Fieroiu care a mai pus de-o coregrafie la un alt spectacol provocator la Cuib de arte, cu titlul, pieziș,  CUPLUtoniu. Furiile &Marele război. Aici însă, în DERDIEDANS Florin Fieroiu își face de cap, tușește, se dă cu ojă pe unghiile de la picioare, pupă prin concepție coregrafică și gândire scenaristică pe chelie personajele, ba la un moment dat pare că și prin alte cele locuri dosnice umblă cu pupatul, numără expresiv arătând lumii că nu e nevoie ca discursurile obștești să aibe semantică pentru ca să poți comunica, se poate din ton, din sprâncene, din zvârcoliri să arați fericirea, nefericirea, autismul, tulburarea psihică, oroarea și extazul. Bravo, le strig din sală, domnilor performeri pe care îi preiau prin copy-paste (se poartă și la Germania, văd) de pe siteul teatrului.Așadar spre neuitare  au înnebunit pentru noi:

Ioana Iacob

Performer

Daniela Török

Performer

Olga Török

Performer

Silvia Török

Performer

Anne-Marie Waldeck

Performer

Franz Kattesch

Performer

Konstantin Keidel

Performer

Georg Peetz

Performer

Horia Săvescu

Performer

Radu Vulpe

În vremuri normale, meseriile şi negoţul au nevoie de reclamă, de publicitate. De marketing. Şi asta chiar din veacul capitalistei Mara din romanul omonim. În presa timişoreană, la opt ani după revoluţia lui Avram Iancu şi Kossuth Lajos,  găsim anunţuri, panouri publicitare, afişe, ba chiar şi obiecte personalizate: „ Meşterul tâmplar Dorn Jakob îşi face reclamă informând publicul că are în stoc sicrie din lemn moale, lăcuite cu litere aurite a 20 fl. buc. şi din lemn tare, lustruite cu litere aurite a 30-40 fl. bucata. (…). În Tmsw.Hg.1856; 273” (fişa3751, Fondul Deleanu). Păşim în universul funerar prin poarta strâmtă a etimologiilor: sicriu se trage din ungurescul szekrény după cum ne dă asigurări A. Densuşianu într-o istorie a literaturii româneşti în care ni se aduce la cunoştinţă că „Popa Ionŭ din Vinţŭ a tradusŭ depe cărţǐ calvinescǐ: 1) Sicriulŭ de aurŭ, cuprindêndŭ cuvêntări la morţi, tipărită la Sebeşŭ a. 1683” (Densuşianu, 1894, p. 196). Intrarea în cosmosul drapat cu linţoliu şi păzit de doi ciocli plictisiţi se petrece pe cântări gregoriene care au ajuns pe meleagurile popii Ion din Vinţ în dulcea legănare Dominus dabit beningnitatem prin osârdia fraţilor minoriţi.